si uite cum dintr-o data ceata
s-a risipit in fum;
iar aripile negre si arse de fum
ce au cazut, vantul le-a suflat
si s-au prabusit in noroi
iar in vant noroi au imprastiat...
ale mele aripi le-am tinut de murdarie cat mai sus
iar cand am cazut, noroi n-am atins
dar acum nu mai conteaza
care au fost in noroi si care nu
care au imprastiat si care nu
pentru ca ceata s-a transformat in fum.
si ma mira cum dupa o secunda din negru a iesit alb
si ma surprinde cum cedeaza
si cum aripile mele se indeparteaza
cum s-au uitat peste noapte noroiul, taieturile?
ar mai fi multe intrebari
dar ma indepartez in tacere
pentru ca noroiul s-a transformat in apa
si ceata in fum.
scrii frumos! :)
RăspundețiȘtergerems frumos Lavi>:D<
RăspundețiȘtergerenu ai pentru ce, si eu iti multumesc! >:d<
RăspundețiȘtergerenu ai pentru ce!>:D<
RăspundețiȘtergereAm ramas impresionata de versurile tale si te rog sa ma crezi ca am citit tot. Frumos.
RăspundețiȘtergerems frumos Gabi>:D<
RăspundețiȘtergereextraordinar de frumos si de profund...m-a impresionat versul tau...am reusit si am citit tot.bravo.felicitari.
RăspundețiȘtergereAi încercat să scrii şi proză?
RăspundețiȘtergereVersurile tale seamănă puţin cu ce scria Fănuş Neagu în cartea: În văpaia lunii.
multumesc frumos Sorina >:D<
RăspundețiȘtergere@Costea
RăspundețiȘtergeream incercat si proza cand eram mai mica si am avut cateva publicatii in reviste scolare....
nu am citit cartea(spre rusinea mea) dar mi-ai deschis curiozitatea...ms frumos!
frumos!
RăspundețiȘtergere